Sighetu Marmatiei

Sighetu Marmatiei – locul in care se agata harta in cui, dupa cum se spune – este un oras maramuresean care ar putea sa fie destinatia ideala pentru o vacanta reusita si semnificativa.

Este un oras cu o uriasa incarcatura istorica si emotionala, asa ca inainte sa ajungi in aceasta destinatie este bine sa te pregatesti spiritual pentru ceea ce are de oferit.

Cunoscut si ca Sighet, reprezinta capitala istorica a Maramuresului. Si mai departe de atat, reprezinta un important centru industrial si universitar, punct de mare atractie pe harta Romaniei, inclus din ce in ce mai des in itinerariul turistilor. Desi informatiile postate pe site-ul oficial al orasului spun ca denumirea acestuia vine de la cuvantul de origine traco-dacica “zeget”, care la origini inseamna “cetate”, exista surse care enunta ca numele acestuia poate proveni si de la “sziget”, cuvant de origine maghiara care se traduce “insula”.

Istoric Sighetu Marmatiei

Municipiul Sighetu Marmatiei se afla la intersectarea raurilor Iza si Tisa. Desfasurandu-se sub forma de triunghi, orasul se invecineaza la N-E cu comuna Bocicoiu Mare, la S cu comuna Rona de Jos, la V cu comuna Vadu Izei, si in V are drept vecin comuna Sarasau. Granita de N este delimitata de raul Tisa, peste care se afla Ucraina, iar cea de S de catre lantul vulcanic al muntilor Gutai, peste care se fla comunele: Sapanta. Ocna Sugatag si Giulesti. Prima atestare sub forma scrisa a localitatii apare in anul 1326, si 59 de ani mai tarziu orasul Sighet este numit regiune comitatensa, si astfel are rol de emitere a documentelor in teritoriu.

La 7 decembrie 1928, apare primul ziar care are la baza conducere de nationalitate romana, “Sfantul“. La distanta de 12 ani, in 1940, conform Dictatului de la Viena, Maramuresul urmeaza sa fie atasat Ungariei hortiste; in aceiasi perioada, Alexandru Filipascu scrie “Istoria Maramuresului“. In anul 1945, Maramuresul urmeaza sa fie incorporat Ucrainei Subcarpatice. Nu la mult timp dupa, datorita unei actiuni condusa de preotii si dascalii locali, Maramuresul intra in granitele firesti ale Romaniei; Judetul Maramures cu resedinta la Sighet are sa dispara in 1948 deoarece acesta este absorbit de regiunea Baia Mare, datorita unui regim de natura administrativ impus de ocupatia sovietica. In anul
2007, pentru prima data este deschisa frontiera cu Ucraina, si ca urmare a acestui fapt se permite trecerea peste granita si comercializarea produselor intre cele doua tari.

Din punct de vedere economic, dupa evenimentele din decembrie 1989, orasul cunoaste o revenire lenta, greoaie chiar. Abia cu deschiderea granitei, catre Ucraina, la Solotvino, in data de 15 ianuarie 2007, viata economica s-a redresat in adevaratul sens al cuvantului. In zilele noastre, ramurile principale aducatoare de venituri la economia orasului, sunt: industria producatoare de mobilier si cea a confectiilor; statutul pe care astazi orasul in poarta, cel de centru al Maramuresului, a adus si o puternica dezvoltare din punct de vedere comerical, aici, facandu-si loc in ultimii ani numeroase puncte comerciale, bancare si diversi prestarori de servicii.

Muzeul Memorial Sighet

“Inchisoarea ministrilor” a fost construita in 1897, si a fost inchisoare de drept comun pana in anul 1944; atunci devine lagar soviectic, si 4 ani mai tarziu se transforma in loc de detentie pentru taranii din Maramures, tarani cercetati de Securitate, dar si pentru tinerii intelectualti. Titulatura pe care o poarta in prezent, o ia abia in anul 1950, deoarece atunci, intr-o singura noapte au fost inchisi aici peste 80 de inalti demnitari de toate rangurile: fosti ministri, academicieni, economisti, militari, ziaristi si politicieni. Tot aici, in lunile urmatoare au fost adusi peste 50 de fete
bisericesti: episcopi si preoti greci-catolici si romano-catolici; acestota li se alatura mai tarziu alti demitari care au fost intre timp retinuti. Pentru necunoscuti, penitenciarul era doar o “unitate de munca speciala”; in realitate era un lagar cu inceput si fara sfarsit – un loc fara scapare, frontiera cu Uniunea Sovietica era la distanta de nici 2 km si patrulele de garda erau nemiloase.

Acest muzeu este situat in centrul istoric din Sighetul Marmatiei, foarte bine semnalizat inca de la intrarea in oras. Cladirea, care este o fosta inchisoare de drept comun din 1897, asa cum am mentionat si mai sus, in 1948 a fost folosita pentru a fi inchisi un grup de tarani, elevi si studenti din Maramures care s-au opus regimului. In mai 1950, in penitenciarul de la Sighet au fost adusi aproape 200 de demnitari, politicieni, jurnalisti, intelectuali, unii condamnati la pedepse grele, altii nefiind nici macar judecati.

Stiai ca cea care a fost Memorialul a fost Ana Blandiana? In 1993 aceasta a prezentat proiectul Consiliului Europei. Se poate auzi vocea fostei dizidente anticomuniste in prima incapere a muzeului, cand iti este prezentat locul si semnificatia acestuia. Este un moment care te incarca emotional si te pregateste pentru ce urmeaza.

 

Ca urmare a conventiei de la Geneva si a intrarii Romaniei Comuniste in ONU in 1955, lagarul s-a tranformat in penitenciar pentru detinuti de drept comun. Ana Blandiana, prezinta in 1993 la Consiliul Europei, un proiect prin care cere tranformarea inchisorii in “Memorial al victimelor Comunismului si al Rezistentei” si tot atunci, Consiliul Europei, ia Memorialul de la Sighet sub egida sa. In 1997, prin Legea Numarul 95, memorialul a fost declarat “ansamblu de interes national”. Salile din interiorul muzeului sunt in continua miscare si transformare, cea mai mare parte a celulelor inchisorii fiind amenajate an de an cu diverse teme, in ordine cronologica; salile muzeului, in cele 3 nivele ale sale, prezinta aspecte importante din viata istorica a Romaniei pe parcursul anilor: 1945-1989. Printre pricipalele sali amenajate aici, amintim: Alegerile din 1946, Celula in care a murit Iuliu Maniu, Represiunea asupra bisericii, Colectivizarea, Celula de pedeapsa Neagra de la etajul 1: Celula mica, intunecata, fara ferestre, cu un lant in mijloc; aceste aspecte adunate fac din incapere pe timp de vara un cuptor incis si pe timp de iarna un frigider, etc.

Acest memorial are 48 de foste celule, unde dictatura comunista este prezentata acum sub cele mai urate forme ale sale. Una dintre sali este dedicată luptatorilor anticomunisti din munti, iar aici se pot observa hainele unui partizat impuscat si injunghiat de Securitate si care pastreaza inca urme de gloante si de cutit. De asemenea, pe un televizor, intr-o alta incapere, se deruleaza marturia Elisabetei Rizea, o eroina a rezistentei din Romania.

Exista si posibilitatea sa intri in fostele celule ale detinutilor care au fost exterminati aici, cum ar fi cea a liderului taranist Iuliu Maniu. In alta incapere, afli despre intelectualii trimisi la canalul Dunarea-Marea Neagra, de asemenea un loc de exterminare a elitelor romanesti de catre regimul comunist. Tot in Memorial gasesti informatii, documente si fotografii despre deportatii din Baragan si multe alte lucruri.

Pe langa Memorialul de la Sighet, la doi kilometri distanta, se afla si Cimitirul Saracilor, un ansamblu arhitectural dedicat memoriei detinutilor politici, morti sau executati in inchisorile sau lagarele de munca ale regimului comunist. In locul unde se afla Cimitirul Saracilor a fost o groapa comuna unde, in anii 50, au fost aruncate trupuri ale unor detinuti de la Sighet.

Festivalul Datinilor de Iarna “Marmatia”

Reprezinta poate cel mai important eveniment gazduit an de an de orasul Sighet. Conform datelor atestate la 27-28 decembrie 1969, festivalul isi propune sa prezinte Carnavalul si festivalul judetean de datini si obiceiuri de iarna din Maramures, “un prilej si o modaliate in acelasi timp de a imprima un sens si un continut nou unor datini si obiceiuri stravechi, de a valorifica si a prezenta tot ce are Maramuresul mai trainic si mai autentic in arta populara faurita de multe generatii ale acestor oameni minunati din nordul patriei noastre”. De atunci si pana in zilele noastre, festivalul se oraganizeaza an de an, fara nici o intrerupere, in jurul datei de 17 decembrie; anul acesta, in 2011, urmand sa aiba loc editia cu numarul 43. Aici se aduna an de an nu doar ansambluri reperentative zonei maramuresene, ci si reprezentanti ale altor regiuni: Moldova, Banat, Otenia, etc. sau ansambluri din afara tarii: regatul Unit, Ucraina sau Republica Moldova.

Festivalul debuteaza in fata primariei din localitate unde se asculta Plugusorul din Vadul Izei. Punctul culminant insa se atinge cand alaiul compus in formatiile care participa la spectacol, fiecare imbracata in portul specific zonei pe care o reprezinta, va defila pe strada si va prezenta o urare, un colind, joc cu masti sau alt obicei reprezentativ zonei din care a venit.

Cum ajungem la Sighetu Marmatiei

Caile de acces in Sighet sunt diverse, dar anevoioase; datorita pozitionarii este neaparat necesara traversarea Muntilor Gutai, Tibles, Rodnei si Maramuresului. Traseele care ne duc aici cu masina sunt:

– DN 19 – judetul Satu Mare, trecem Pasul Fargau
– DN 18 catre municipiul resedinta de județ – Baia Mare, trecem Pasul Gutâi
– DN 17C catre judetul Bistrița-Năsăud, traversam Pasul Setref
– DN 18 catre județul Suceava, traverdam Pasul Prislop

Cu masina (sau transport rutier) este posibila trecerea frontierei prin punctul Solotvino, traversand podul peste Tisa (acum, nu mai este nevoie de viza pentru trecerea un Ucraina).

Cu trenul, ajungem in Sighet venind dinspre Bistrita Nasaud, Traversam Pasul Setref, urmam cursul Viseului pana acesta se varsa in Tisa, la Valea Viseului. Calea ferata urmeaza cursul Tisei pana la Sighet. Gara Sighetu Marmatiei este construita pe Magistrala 400 a CFR.

In concluzie, Sighetu Marmatiei este acel loc pentru care trebuie sa te pregatesti emotional si care iti va schimba intreaga perceptie asupra vietii. Aceste vizite ne ajuta sa ne largim orizonturile si sa avem un nivel de compasiune si respect pentru cei care in trecut au suferit pentru binele nostru, celor de astazi.